Trec printr-o perioada grea. Tata e mort, mama nu o duce nici ea prea bine, Blanosul e cam bolnav, licenta si restantele ma preseaza, la fel si problemele de sanatate care nu-mi permit sa “trag de fiare” pentru a topi surplusul asta enervant, hainele pocnesc pe mine, nu reusesc sa scap nici de depresie, iar amintirile se pare ca au pus monopol pe mine si ma bantuie intr-un mod stresant. Imi dau seama ca, pentru prima data in viata, incep sa abandonez prezentul si sa ma refugiez in trecut. Mai surprinzator e faptul ca nu ma opresc neaparat la scenele cu tata, ci mai nou, am facut o fixatie pe .. fostii mei iubiti. Ma surprinde chiar si pe mine “amanuntul” asta. Mi-am facut o obisnuinta bolnava din a scotoci dupa ei in ignore list-ul de pe Messenger si-apoi, in a-i cauta pe Facebook si in tot Google-ul. Nu stiu daca mi-e realmente dor de vreunul dintre ei, ori doar curiozitatea si lipsa de ocupatie ma impinge sa-i “verific”. Cert e ca “ma mananca” rau de tot sa jump in their lives.. Ma rog, n-ar fi prima oara cand ma apuca nebunia asta, cand trec la fapte, cand “ma ard” (metaforic vorbind si nu neaparat..) si, mai ales, cand ma apuca regretele de-mi vine sa-mi dau pumni.

Mereu mi s-a parut incitant jocul asta de-a soarecele si pisca, atunci cand reapar subit in viata cuiva (incercand sa para o simpla coincidenta), reluam legatura, eu incerc sa par busy si inabordabila, el ma percepe misterioasa si interesanta, dupa saptamani de milogeala din partea lui aceept intr-un final o “ieseala”, pentru ca, mai apoi, sa-mi dau seama ca respectivul nu mai e deloc persoana pe care o stiam eu! Si-atunci, cum ii zici ca nu mai vrei, ca te aflii in tabloul gresit, ca locul tau nu e acolo, ca vrei doar “sa fiti prieteni”, ca nu-ti doresti sa-i complici viata si nici sa-l ranesti? Iti zic eu: il bagi inapoi in ignore list! 🙂 Kidding’.. Da, poti sa faci si asta, dar te vei trezi cu o avalansa de fulgere deasupra capului tau. Si daca mai stie si unde locuiesti, va trebui sa iei in considerare si mutatul.. Si cum e greu sa recunosti ca plictiseala te-a impins in bratele lui si ca nu te atrage nici macar parfumul pe care-l foloseste, cum procedezi? Exemplul meu n-as vrea sa-l urmeze nimeni, mai ales ca unica mea solutie este sa dau bir cu fugitii! Si da, sa-i bag si inapoi in ignore list.. 🙂 Din fericire, m-am trezit doar cu doi dintre ei batand isteric la usa. Celorlalti am fost suficient de inspirata sa nu le dezvalui “vagauna mea”. Mi s-a intamplat sa ma reintersectez cu ei (de data asta simpla coincidenta, I swear) prin cluburi, mall-uri, cafenele, dar in cazul meu “ploua torential” si prima reactie a fost sa ma ascund dupa cele mai corpolente persoane, ori sa cobor privirea in pamant, sa-mi ascund fata in “claia” mea cea creata si sa o tai cat mai rapid posibil! 😀

Dar, bineinteles, am intalnit si cazuri mai .. surprinzatoare. Pe Mr. A. il revad, ma bucura prezenta lui, pe loc mi se reaprind calcaiele, radem si glumim toata seara si sfarsim inevitabil amandoi intr-un pat. Nu mai conteaza care, cum, al cui e. Cert e ca sexul e sooo damn good si-mi doresc o proxima intalnire. Bineinteles ca se intampla si azi si maine si poimaine. Tipul gateste exceptional (sa fi fost asta unul dintre motivele care m-a impins din nou in brate lui? hmmm..) si, ori de cate ori ne vedem, ma rasfata cu cate o mica atentie: o lumanare parfumata, niste catuse (haha, frustrant e ca nu le-am folosit niciodata), un mouse roz, jumatate de pepene rosu sau diverse soft-uri pentru laptop-ul meu. Imi place ca, pe langa latura lui salbatica si creativa din pat, e foarte sensibil si grijuliu. Unde mai pui ca sora-sa e prietena mea cea mai buna.. Well, de aici si pana la a cadea in capcana e doar un pas. Asadar, cum s-a intamplat inevitabilul de data asta? Paiiii, fara sa-mi dau seama, am inceput sa investesc sentimente. Ca o proasta ce eram (ce sunt, de fapt), uitasem ca revenisem in viata lui strict pentru fun & sex. Tipul suferea dupa o fosta si vedea in mine leacul si tratamentul “de dupa”. Stiam de la inceput care e definitia “relatiei” noastre, insa m-am lasat dusa de val si rau am facut! Cu greutate in suflet, hotarasc sa elimin raul de la radacina si ii ordon indignata sa uite de mine si sa nu ma mai caute! ..ceea ce a si facut, cu cea mai mare usurinta (men..). 🙂 La vreo doua saptamani dupa marea noastra despartire, tipul s-a implicat intr-o relatie. A numit-o initial “open relationship”, dar iata ca in prezent, mai are putin si isi pune pirostriile. Desi am incercat sa evit, s-a intamplat sa mai dam unul de altul pe la sora-sa pe acasa. Ma priveste indelung si-mi zambeste cu subinteles, de parca mi-ar zice: “Vezi ce-ai pierdut? Daca n-ai avut rabdare..” Si totusi, nu stiu de ce am impresia ca daca l-as indesa in lift si-as incepe sa-l rasfat putin, mi-ar da si el apa la moara.. 😀 Dar cum regula mea nr. 1 este sa nu ma bag peste cei implicati in relatii, astept cuminte “eliberarea” lui. 🙂

Un caz aparte, insa, il are Mr. I. Ateu din fire, m-a cucerit prin discutiile lui elevate despre anti-crestinism. Avea raspuns la orice intrebare retorica de-a mea, ceea ce-mi starnea interesul. Asa de mult mi-am dorit sa-l cunosc, incat, imediat dupa ce-am pus punct primei noastre dezbateri online, l-am chemat de urgenta la mine. 1,90, basketbalist, zambaret, cara dupa el “Fundatia” (carte pe care o frunzarea chiar si in mijloacele de transport in comun), lucra la metrou si era pasionat de astrologie. Un mix interesant, mi-am zis.. Dupa cateva saptamani de convietuit impreuna, aveam sa descopar si alte calitati. “Inaltocul” gatea al naibii de bine, iar dimineata ma trezea cu o cafea dementiala. La capitolul sex excela si el, doar ca facuse o pasiune pentru pozitia doggie style si din ea nu ma scotea. Faptul ca ne petreceam absolut toate zilele NUMAI la mine acasa mancand, facand sex si uitandu-ne la filme, m-a adus in pragul rutinei si al monotoniei. Mr. I. locuia cu ai lui care ii interziceau sa aduca fufe acasa. Oricat de mult mi-as fi repetat in sinea mea ca nu sunt fufa, adevarul e ca ne stiam de numai 2 luni. Si da, teoretic ne aflam intr-o relatie serioasa. Practic, aveam sa descopar mai tarziu ca nu e deloc asa. La o conversatie de-a noastra, l-am catalogat drept “iubitul meu”, ceea ce la infuriat la culme! E-adevarat ca formam un cuplu dar cum imi permit eu sa-l numesc astfel, mai ales ca nu-l iubesc? Cu alte cuvinte, el nu e iubitul meu, dar suntem impreuna. Intr-o dimineata, i-am deschis usa si l-am poftit afara. In zilele ce-au urmat, trebuie sa admit ca i-am simtit lipsa. Pe moment, puteam sa jur ca sufar din dragoste, dar mai tarziu mi-am dat seama ca era vorba doar de obisnuinta. Am strans tare din dinti si mi-am vazut de ale mele…doar ca, de la o vreme, m-a apucat un dor teribil de “o prezenta in casa” si l-am scos de pe ignore..

Asadar, here we go again: sex, food, sleep, poop.. =boooooring. De data asta m-a scos de doua ori prin parc, o data la basket si de alte doua ori la cumparaturi, dar duceam lipsa unei destrabalari in club, ori unei piese de teatru.. Orice, numai iesit sa fie! Personajul nostru se cataloga drept “homie” si nu dorea in niciun fel sa iasa din tipare. Intre timp, am incercat si pozitia misionarului (iata o alta dovada de straduinta..), ceea ce m-a facut sa-i mai acord o sansa. 🙂 Si pentru ca vremea frumoasa de afara ma imbia placut, n-am mai rezistat si-am hotarat sa ies la o plimbare nevinovata prin parc in compania unui tip. E-adevarat ca era pentru prima oara cand imi intersectam privirile cu respectivul, insa faptul ca urma sa ma intalnesc cu un muzician, a prezentat o oarecare garantie de “incredere”. N-am plecat la intalnire cu ganduri “ascunse”, dar trebuie sa recunosc: alura lui mulatra si originile din congo, mi-au starnit curiozitatea. Timpul petrecut in compania lui a fost chiar de calitate. Am discutat despre muzica, despre viata din Romania, piata muzicala de afara, snopeala Rihannei si planurile noastre de viitor. La despartire, i-am multumit pentru evadarea din cotidian, iar el mi-a zambit intelegator, dandu-mi de inteles ca anytime putem repeta experienta, fara alte angajamente. Frustrant sau nu, sexul in relatia mea exista si nu-i duceam lipsa, dar aveam nevoie de iesiri, de discutii cu alte persoane, de socializare. Asa ca, in zilele ce-au urmat am cunoscut alti 3 tipi. Curios e faptul ca niciunul dintre ei nu ma atragea, cu toate ca toti erau good looking. Nu ma tenta ideea de inselat, de altfel le-am povestit tuturor despre drama mea existentiala. Si pentru ca “what goes around, comes around”, Mr. I. afla de iesirea mea cu negoteiul (arhiva, d’oh). Ranit in orgoliu, ma intreaba ce-i de facut (dandu-mi de inteles ca trebuie sa luam o decizie). Pana sa-mi dea papucii, ii deschid pentru a doua oara usa si dus a fost. De data asta, simt o eliberare si timp de vreo luna, sarbatoresc cu fetele prin cluburi/pub-uri/cafenele.

Dupa 1 an, urmez o interventie la ochi si pentru ca in perioada Pastelui, toti cunoscutii au emigrat catre orasele natale, ma trezesc singura si a nimanui. Oare cine ar putea sa ma ingrijeasca, sa-mi gatesca si sa ma tina in brate pana adorm? Well, Mr. I.! 🙂 Dupa cum era si de asteptat, cade in plasa si revederea/impacarea a fost mai mult decat .. satisfacatoare. Lumina ma deranja, asa ca o luna urma sa o petrec intre 4 pereti. Daca mai aveam si insotitor, cu atat mai bine.. 😀 Personajul nostru da dovada de intelegere, atentie, ceea ce ma face sa-i propun sa o luam de la zero. Aveam de gand sa ne scriem fiecare pasurile pe o foaie si sa le dezbatem pentru a ajunge la un consens. Numai ca…raspunsul pe care mi-l daduse, nu pot sa spun ca ma satisfacuse pe deplin. Pentru ca isi pierduse increderea in mine inca din episodul anterior, dorea sa il vad strict ca pe un fuck budy! OMG. What does it means, am murmurat usor confuza. “Sex si nimic mai mult. Uite, daca vrei, putem discuta despre toti fostii tai si sa facem misto de ei.” Hell, yes! De parca trebuia sa-i raman recunoscatoare ca poate sa devina amicul pe care nu l-am avut niciodata. “Grow up, vreau mai mult decat un simplu futai! Cum as putea sa mi-o trag cu tine, fara sa ma atasez? Doar nu sunt robot sa-mi instalez soft anti-atasare!” Si ce-mi zice: “Dar cine a spus ca nu poti implica sentimente? Nu ma intereseaza ce faci in viata particulara. Ti-o tragi cu cine vrei, de indragostesti de cine vrei, te combini cu cine vrei. Eu sunt aici doar sa te satisfac, sa-ti fac de mancare si sa te trezesc cu mirosul de cafea.” Desi suna tentant, stiam ca viata dubla m-ar fi zapacit mai rau, asa ca il intreb: “Si daca iubitul meu ma satisface, de ce as mai apela la serviciile tale? A, da. Pentru mancare si cafea, nu? Ai de gand si-o varianta cattering pe viitor?” Iata ca de data asta, n-a mai fost necesar sa deschid usa. Mr. I. s-a ocupat sigur de procedura asta, in timp ce facea spume ala gura si bolborosea ceva ce n-am inteles.

Stiam ca s-a terminat cu toata joaca asta puerila, dar mare mi-a fost mirarea cand, dupa vreo 3 luni, m-am trezit cu doua apeluri pierdute de la el. Mesaj pe FB, offline pe mess, mail, chiar si sms primit ulterior. Oh la la, mais c’est pas possible, mi-am zis. Il las vreo 3 zile sa clocoteasca in suc propriu si-apoi il chem la mine. Stupoare! Facea clatite si chiar mi-a sugerat sa-l vizitez. WOW! Cum sa ratez asa ceva? M-am urcat in primul taxi cu destinatia Berceni, iar a doua zi eram cel mai fericit cuplu ever. Ba mai mult, mi-a permis sa-l alint cu “iubitule”.. Nu stiu cum sa zic, dar era si cazul dupa 2 ani de deschis si inchis usa de la intrare. 😀 Aveam sa aflu ca si-a dat demisia, ca sta prost cu banii, ca s-a apucat de joint-uri si ca avea un cerc dubios de prieteni. Oficializarea relatiei noastre si avalansa lui de probleme au picat intr-un moment cum nu se putea mai prost: dintr-o neintelegere, eram propusa pentru exmatriculare si singura mea sansa era un memoriu catre rector. Sansa de a trece in anul urmator era extrem de mica, iar raspunsul rectorului intariza se apara. Nu doarmeam noptile si ma gandeam in fel si chip la momentul in care voi fi nevoita sa-i dau vestea tatalui meu. Era grav bolnav si orice soc ar fi fost fatal pentru el.. Fiind atat de stresata/presata/agitata, l-am rugat sa-mi acorde cateva zile de “libertate”. Doream sa stau linistita pentru a-mi pune ordine printre ganduri. Fara sa-mi dau seama, propunerea mea a coincis cu ziua lui!.. Dupa vreo saptamana am aflat ca avea de gand sa ma scoata in oras la un restaurant chinezesc. Asta dorea sa faca cu banii primiti de la ai lui. M-a impresionat profund gestul lui, dar era mult prea tarziu pentru remediere. I-am urat toare cele bune si .. l-am bagat din nou pe ignore. Sta acolo de 14 luni si, desi ma mai tenteaza din cand in cand sa-l salut, imi dau doua peste mana si inchid arhiva. M-am gandit tare mult la el in perioada cand a murit tata si mi-ar fi placut sa reusim sa purtam o discutie, dar, pe de alta parte stiam ce-mi va raspunde: “Dumnezeu nu exista. Destinul ti-l faci tu! In loc sa te rogi, mai bine ti-ai vedea de viata ta.” In plus, de cand sunt vegetariana, n-a mai reusit sa ma surprinda placut cu niciun fel de mancare (el fiind fan meat), iar de cand am probleme cu tensiunea, cafea nu mai beau.

In conditiile astea, Mr. Fuck Buddy, go fuck yourself! I don’t need you anymore. 😀

Advertisements